De obicei oamenii cei mai zâmbitori și puternici, sunt cei care au avut de înfruntat cele mai multe probleme.
De curând am terminat de citit cartea ''Zahir'' de Paolo Coelho și am rămas cu un gust de renaștere, de un nou început și de uitare. Trebuie să ne uităm povestea personală, cam ăsta este mesajul cărții. Doar așa putem avea un viitor mai bun, când lăsăm trecutul în spate împreună cu durerile și suferințele lui.
Nu totul este negru. Bineînțeles că avem și amintiri bune cărora nu vrem să la dăm drumul. Trăim în nostalgia acelor clipe de mult pierdute și trecute, fără să ne putem bucura cu adevărat de ceea ce viața are să ne dăruiască. Începem o nouă iubire cu frica și gustul amar a ceea ce ne-a lăsat vechea iubire. Prieteniile încep cu frică și precauție, pe baza dezamăgirilor trecute. Lăsăm eșecurile din viață să ne definească fără să fim capabili să realizăm că ziua de ieri nu ne mai aparține și ziua de mâine nu există.
Trebuie sa dam totul sau nimic, să iubim acum, să nu regretam nimic, să iertam și să ne cerem iertare și să mergem mai departe. Viața este mai simplă dacă trăiești acum, fără să lași tenebrele trecutului să-ți întunece posibilitățile viitorului și să îți amărască prezentul.
Acum este tot ce avem, tot ce cunoaștem cu adevărat și tot ce contează.
Comentarii
Trimiteți un comentariu